Astazi (joi, 26 feb. 2009, n.red), un medic din Cluj (Spitalul de Pediatrie nr. 1 din Cluj Napoca) a fost prins in flagrant in timp ce primea 100 de euro mita pentru o operatie (eczema suspecta de a se transforma in cancer de piele). Se va opri vreodata aceasta practica, a mitei la medic?
Daca medicul a conditionat operatia de plata celor 100 de euro, actul este blamabil, fara discutie. Din cate stiu, insa, exista si in strainatate situatii similare, numai ca ele survin mult mai rar si, atunci cand survin, au loc dupa finalizarea actului medical. Ceea ce nu stiu este care este modalitatea prin care banii respectivi ajung sa intre intr-un circuit "alb", adica taxabil. Relatia medic-pacient a implicat, dintotdeauna si peste tot, si anumite forme de plata suplimentara. Cei care au ales sa-si plateasca medicii corespunzator au facut-o si pentru a putea impozita aceste venituri, care, in final, ajung tot in buzunarul public.
Sau poate ar trebui sa legalizam darea de mita in spitale?
Cred ca ar trebui sa gasim metoda prin care banii respectivi sa fie taxabili. Un exemplu: in Germania, exista uzul ca un spital sa puna la dispozitia medicilor sali de operatie si cabinete in care, in urma activitatii medicale, sa se perceapa bani "din mana" sau din asigurari premium, bani care sunt ulterior impartiti intre spital si practicieni.
Cum ati opri aceasta practica, daca ati fi ministru al Sanatatii?
Nu este treaba ministrului sanatatii sa se ocupe de aceasta problema. Ministerul Sanatatii, oriunde pe pamant, se ocupa de programele de sanatate. Aceasta problema e de resortul Colegiului Medicilor, in primul rand, si al Caselor de Asigurari, care ar trebui sa se ocupe de inventarea unor pachete de servicii atractive pentru pacienti si, implicit, pentru medici. Dar, in momentul de fata, avem o singura Casa de Asigurari, a carei principala problema nu este sanatatea publica, ci buna relatie cu Ministerul Finantelor. Daca am avea mai multe Case de Asigurari, care sa competitioneze intre ele, probabil ca si soarta pacientilor s-ar imbunatati.
Ulterior scrisorii dvs. deschise, ati accentuat necesitatea introducerii in medicina romaneasca a unor ghiduri si protocoale de diagnostic si tratament. Am senzatia ca faceti referire la ceea ce in Occident este denumit "Standard Operation Procedures". Intrebarea mea: cum reuseste medicina romaneasca sa functioneze fara aceste ghiduri si protocoale? Sau care sunt efectele faptului ca acestea nu exista?
Vi se pare ca medicina romaneasca functioneaza? Mie, nu! Pe de alta parte, de ce credeti ca aceste protocoale nu au fost introduse? Rational, Casa de Asigurari trebuia sa fie cea dintai care sa se bata pentru existenta acestor ghiduri, dar n-a facut-o din simplul motiv ca, un ghid adoptat ca atare, obliga in primul rand statul sa puna la dispozitie finantele si personalul necesar pentru ca respectivul ghid sa fie dus la indeplinire.
De exemplu, daca pacientul X are acces la ghiduri si vede ca acestea nu sunt respectate in ceea ce-l priveste, o sa ceara medicului, in primul rand, sa respecte ghidul. Atunci, insa, medicul ar putea sa-i demonstreze ca resursele lui nu-i permit sa respecte ghidul, ca nu are aia, ca nu are ailalta etc. Si atunci, pacientii ar primi, dintr-o data, posibilitatea de a da in judecata statul pentru ca una promite si alta asigura. Asa, insa, statul roman isi poate ascunde incompetenta organizatorica si subfinantarea cronica aruncand vina asupra breslei medicale.
Dumneavoastra, care sunteti considerat unul din cei mai valorosi chirurgi din Romania, ati recomandat pacientilor romani sa se duca in afara Romaniei sa se opereze, daca isi permit financiar. Ce sa fac daca nu am bani sa ma operez "afara"?
Sincer, nu ma consider a fi unul dintre cei mai valorosi chirurgi romani - ma consider, insa, un chirurg care se preocupa ca serviciul pe care il conduce sa ofere o paleta cat mai larga de interventii chirurgicale. Prin asta, inteleg ca daca un colaborator de-al meu are o anumita inclinatie pentru o anumita ramura a specialitatii, sa si-o dezvolte, astfel incat serviciul pe care il coordonez sa ofere, in ansamblu, o oferta medicala cat mai vasta.
Revenind la intrebare, pacientii care nu-si permit interventii in strainatate, trebuie operati de noi, fara indoiala. Dar, trebuie sa li se explice, cu maximum de corectitudine, riscurile si beneficiile interventiilor. De asemenea, trebuie sa li se arate ca au dreptul, indiscutabil, la o a doua opinie, venita din partea unui alt specialist. Cu alte cuvinte, orice pacient merita ceea ce se numeste un consimtamant informat onest.
referitor la mita cred ca si medici si pacienti sunt la fel de vinovati: dau ceva pentru a primi mult mai mult decat li se cuvine,fac afaceri cu banul public.
Numai prin eradicarea coruptiei,transparenta,constrangeri pentru respectul legii se poate face ceva in Sanatate.