Sase kilometri facuti intr-o ora. E un record personal stabilit de unii soferi vineri noaptea pe soseaua Bucuresti-Ploiesti, in zona comunei Ciolpani. Traficul a fost blocat din cauza lucrarilor la un pod, unde se circula pe un singur sens, formandu-se astfel o coada de cativa kilometri.
„A fost groaznic, ne-am miscat mai incet decat la inmormantare”, povesteste Andreea Dobrescu, o tanara care a mers spre Valea Prahovei la sfarsitul saptamanii trecute. Din sirul de masini se mai desprindea cate una, care incerca sa sa sara peste rand si sa ajunga mai in fata, fie intrand pe contrasens, fie luand-o prin dreapta, prin praful din fata caselor. Nici tupeul, nici masinile 4X4 nu i-au ajutat sa treaca mai repede podul.
Dupa aproape o ora de stat in masina si-din partea unora-incercari repetate de a forta trecerea fara a sta la rand, sirul de masini se urneste spre Ploiesti. Pentru cei care vor sa ajunga pe Valea Prahovei, e inca prea devreme sa rasufle usurati: patul din camera de hotel sau de pensiune mai are de asteptat.
„Descurcaretii” de pe centura
Drumurile spre munte cel mai „batute” de bucuresteni sunt prin Ploiesti sau pe centura de vest a orasului. Ultima varianta se dovedeste total neinspirata: inca o coada imensa se formeaza in cateva minute, si din nou apar in peisaj „descurcaretii”. Doua jeep-uri ies din rand, merg cateva zeci de metri, pana cand soferii arunca un ochi spre dreapta si vad ca nu mai au unde sa reintre in sirul de masini oprite. Din fata lor vin trei tiruri care-i claxoneaza, iar soferii jeep-urilor gasesc cu greu un „interval” pentru a reintra in rand pe sensul lor, insa doar pe trei sferturi. Un TIR opreste. Soferul se uita sa vada daca are loc, ii arunca o privire asasina soferului de jeep si nu-l iarta: „Da-te, ma, in c...t!” „Descurcaretul” nu comenteaza. „A primit ce merita!”, spune Andreea, soferita din Bucuresti plecata spre Valea Prahovei.
Uneori sunt fericit sa vad in ce cacat ne aflam pentru ca in Romania oamenii in proportie de 70% am constatat ca sunt oameni de 2 bani, manelisti, hoti, betivi, analfabeti, etc.
Sa revin la situatia drumurilor, eu ma descurc foarte simplu cand este vorba de trafic infernal. Mi-am dotat masina cu un suport pentru biciclete care de multe ori m-a scos din impas. Aproape saptamanal am un drum la Bucuresti. Cand traficul este aglomerat tot ce am de facut este sa las masina ori sub podul de langa Ikea, ori daca prind liber in parcarea din apropiere de Piata Victoriei, apoi calare pe calul meu metalic pot calatori prin capitala nestingherit. Romanii au nevoie de cultura bicicletei. Bicicleta = civilizatie.