Pasaportul spre Iad. Cipurile biometrice, oculta mondiala si alte 666 de motive de groaza

Verific, inainte, pe internet. Caut dupa 666 si Apocalipsa. Primul rezultat, pe un forum, contine si citatul: "Si ea ii sileste pe toti, pe cei mici si pe cei mari, si pe cei bogati si pe cei saraci, si pe cei slobozi si pe cei robi, ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei sau numarul fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. Si numarul ei este 666. "

S-a facut seara. Merg grabit, dinspre Romana spre Sala Dalles. Pe drum, in doua locuri, diavolul ma cheama cu sani de femeie iesiti prin costume de latex, din vitrinele sex-shopurilor. Parca nu era legal sa se vada inauntru, nu ca le vad eu, nu-mi sta acum capul la asa ceva, dar le vad copiii. In fine. Nu-mi scuip in san pentru ca mi s-a uscat gura de sete si de graba, dar ignor ispita si ajung la Dalles.

Ma asteptam sa vad trei oameni intr-o sala prost luminata. In schimb, gasesc lume buluc in usile salii, parca s-ar da ceva si n-ar ajunge la toti. Nici vorba sa intri la parter, se sta in usa, se sta pe hol. Incerc sa ajung la etaj. Mai rau. Cobor, ma strecor printre oamenii din usa - ii enervez, cred, cu geanta de laptop pe umar si cu aparatul foto de gat - dar reusesc sa intru cat sa fac niste poze.

Nu aud nimic, sau aud niste cuvinte, intre un horcait de mos atins de viroza si cearta unei fetite cu bunica-sa. Diavol (brrr), masoni (au!), noua ordine mondiala, New Age. Am nimerit unde trebuia. Vorbeste o maicuta - aflu mai tarziu cine este, ca am uitat de dimineata, de cand am vazut afisul - dar istoria despre felul in care am aflat numele maicutei la timpul ei. Deci se da ceva, intr-adevar - se da stiinta, o stiinta pe care noi, oamenii obisnuiti, o ignoram.

Salvarea imi vine de la o echipa de televiziune. Le simt rasuflarea in ceafa - la propriu, sunt atat de inghesuit si e atat de cald incat respiratia cameramanului imi da fiori - ma roaga sa le fac loc, ii las si ma strecor pe urmele lor pana in centru salii.

Prima impresie imi face bine. Cel putin trei sferturi dintre barbati au barba, ca mine. Cel putin jumatate dintre barbati au parul lung, ca mine, strans in codita sau nu. O fi moda preluata de mireni de la calugari? Femeile, care-cum, multe in varsta. Imbracate voit modest - cred ca trebuie sa zic „smerit”, dar nu-mi vine la-ndemana. Cateva, ici si colo, tinerele si dragute. Ce-or cauta aici? Ma uit mai bine, cred ca sunt cu sotii sau logodnicii.

Dar ce cauta toti acesti oameni aici? Sunt dintre cei care mai cred in ceva si aloca acestei credinte mai mult timp decat restul, mai mult decat Invierea urmata de party si slujba de Craciun urmata de ghiftuiala de rigoare, cu sarmale si carnati. Ma hotarasc ca trebuie sa-i respect exact din aceasta pricina. Sa-i respect pentru ca mai cred, chiar daca nu stiu inca in ce si chiar daca ideea ca pasapoartele biometrice sunt "lucrarea Diavolului” mi se pare ciudata.

Vorbeste maicuta. Venerabila prin varsta, ochelari grosi de miopie, discurs academic, cu citate din carti laice sau teologice si explicatii docte. In mare, ideea e ca exista niste oameni rai, masonii si adeptii New Age, care sunt „slugile Satanei” si vor sa domine lumea. Nici evreii nu sunt uitati, dar doza de antisemitism e neglijabila. In rest, „Novus ordo seclorum” de pe bancnota de 1 dolar, piramida cu ochi in varf, bufnita, diverse. Semnele diavolului sunt pe "ochiul dracului”. Logic, nu?

Reporterul de televiziune ma intreaba cum o cheama pe maicuta. Nu stiu, dar incerc sa aflu, sa-l ajut si sa ma ajut. O intreb pe-o femeie ce sta jos, langa mine. Nu vrea sa-mi spuna, pentru ca n-am semnat pe foaia de sustinatori ai petitiei contra pasapoartelor biometrice. Am incercat sa scap, spunandu-i ca aia se semneaza pe internet, dar n-a mers.

Nu-mi zice cum o cheama pe maicuta, cica daca-s mason si-i fac rau? Incerc sa-i explic ca-s ziarist si nu fac rau nimanui, ca-s blajin si bun, chiar daca-s mare si negru. Ar trebui sa fie obisnuita cu asta, eu asa-mi imaginez un preot: mare, in negru, cu barba si un pic de burtica, cat sa luceasca-n soare mai bine engolpionul.

Pana la urma imi spune ca e Maica Ecaterina Fermo de la Ierusalim. Ii spun colegului de la TV. De la Ierusalim? Da, de la Ierusalim. Acum cred ca inteleg, acolo au construit mesterii lui Hiram Templul lui Solomon, iar de la ei se zice ca se trag si masonii. O fi adevarat? Tot acolo e Sionul, muntele de la care-si trage numele o alta miscare nu foarte bine-vazuta de drept-credinciosi.

Maicuta ne prezinta niste carti, ne citeste din ele, ne povesteste istoria lor. Nu stiu daca e adevarat ca masonii si New Age vor sa domine lumea, nu pot sa documentez din trei surse, cum zice la manual, conspiratia iudeo-masonica. Dar Maica Ecaterina e foarte convinsa de ceea ce zice, asa ca o ascult cu atentie. Un licar de speranta: raul nu e inca, intru totul, facut. Codurile de bare si cipurile biometrice contin 666, numarul Fiarei, care e Diavolul, Satana, Dracul sau cum i s-o mai fi zicand.

Impotriva caruia crestinii pot si trebuie sa lupte, alaturi de Christos. Cum? Greu de inteles, iar parerile sunt impartite. E mai degraba o sedinta de demascare, in urma careia ramai cu ideea ca tot ce tine de informatica a fost infestat de virusul demonic numit 666, ca tot ce tine de organizatii si reglementari suprastatale e susceptibil de a face parte din Noua Ordine Mondiala, cu care crestinii trebuie sa lupte.

Nu intru in amanunte, ca ma pierd. Maicuta isi incheie expunerea, urmeaza un jurnalist, Laurentiu Dumitru, care face un fel de sinteza a intamplarilor generate de protestul parintelui Iustin Parvu de la Manastirea Petru Voda si de lista de semnaturi de sustinere. Constat ca nu exista unitate, ca pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane e un pic diferita si ca internetul - demonicul internet - e plin de dezbateri si informatii contradictorii pe aceasta tema. Chiar aceasta conferinta e transmisa online pe un site de profil.

Jurnalistul ne mai spune ca pasapoartele biometrice nu corespund inca textului Apocalipsei, si ca raul cel mare se va intampla doar atunci cand ni se vor implanta microcipuri, fara de care nu vom mai putea vinde sau cumpara. Si exista pericolul sa ne „consumam munitia” cu aceasta problema, marginala, astfel incat atunci cand ne vom confrunta cu adevaratele atacuri ale Diavolului sa fim epuizati.

Termina si ziaristul si vorbeste, in sfarsit, un calugar, ieroschimonahul Ioan Sismanian. Ne readuce cu picioarele pe pamant, din sferele celeste in care se infrunta Binele si Raul. Ne aminteste ca putem muri oricand si sa nu mai „prindem” Apocalipsa. Ne aminteste ca, in schimb, suntem toti datori c-o moarte si ca ne vom infatisa, toti, la Judecata Ziditorului.

Vorba inteleapta, calda si umana ne tine cu sufletul la gura, insa vraja e rupta de un tanar cu un telefon in mana. Aduce aparatul, pus pe speaker, langa microfon si explica asistentei ca la celalalt capat al firului se afla parintele Iustin Parvu. Nu se aude nimic, telefonul face o microfonie ingrozitoare. Intervine, fara cea mai mica spaima in fata tehnicii, parintele intrerupt.

Are un telefon hitech, asa ca incearca sa rezolve neajunsul tehnic. Suna pe numarul parintelui Iustin Parvu, insa ii raspunde, probabil, un novice. Care nu intelege ce vrea, asa ca vorbitorul il repede putin. Am auzit si-un „da-o Dracului” sau doar mi s-a parut, de la atatea pomeniri ale Necuratului din seara asta? Oricum, terapia de soc are efect si il auzim, in sfarsit, bine si clar pe parintele Iustin.

Il ascultam, pret de un sfert de ora, vorbindu-ne de Diavol si lucrarile lui, de pierderea libertatii si taria credintei de care avem nevoie ca sa ne putem opune. Vorbele merg la inima, urechile stau ciulite, in sala e liniste de mormant. E, insa, ingrozitor de cald. Asa o fi in Iad? Simt ca ma inabus si ies afara, in strada, la aer. Sunt leoarca, mi-e frig, tremur. De frig sau de groaza?

Ratiunea pe care ma bazez de obicei nu prea e buna, am aflat. Masonii sunt cei care au incercat s-o puna in locul credintei. Sex-shopul pe langa care trec imi aminteste de vorbele unui alt teolog, tot in conflict cu linia oficiala: ratiunea e o curva, cel mai mare dusman al credintei. Im fac inventarul a ceea ce-as putea pune-n loc. Dar asta e doar treaba mea.

Concluzia? Nu-mi place sa mi se inregistreze lista de apeluri. Nu-mi place sa mi se ia amprentele, sa mi se scaneze irisul, sa mi se masoare corpul. Nu cred ca e necesar, pentru siguranta noastra, sa ni se dea pasapoarte biometrice. Nu stiu daca oamenii pe care i-am ascultat au dreptate. Nu stiu ce fac masonii sau adeptii New Age, nici daca sunt rai, nici daca ei conduc lumea. Nu exista probe pentru conspiratii, nu e logic.

Dar nici n-as da cu piatra dupa oamenii ce protesteaza fata de pasapoartele biometrice. Pentru motivul simplu ca vorbesc din suflet, ca asta cred. Ca mai pot sa creada. Ca mai pot sa zica nu. Ca refuza uniformizarea si conformarea. Ca sunt altfel. Si ma bucur ca, undeva, langa noi, exista oameni care se opun, care protesteaza.