Alte analize
Optiuni
Numele tau:* Orasul/Locatia:* Email-ul tau:* URL site personal: Comentariu:* trimite comentariul
Numele tau:* Email-ul tau:* Numele prietenului:* Email-ul prietenului:* Adauga mesajul tau: trimite comentariul

Un secol de istorie in cateva cuvinte: Sloganurile politice inainte si dupa 1989

Masurile anticriza, inghetarea salariilor si somajul in crestere anunta un an plin de framantari sociale. Daca grevele si mitingurile vor mai ajunge la amploarea din anii '90 este greu de anticipat, insa indiferent de numarul celor care vor protesta, va fi interesant de urmarit daca inventivitatea si umorul sloganurilor scandate ori scrise va egala sau nu adevaratele capodopere politice si sociale cu care este presarata istoria.

De la „Noi vrem sa ne unim cu Tara”, lozinca delegatilor la Marea Unire de la Alba Iulia, din 1918, si pana la „Caline, Caline/Ia taxa cu tine” strigata in decembrie 2008 de romanii nemultumiti de taxa auto a trecut aproape un veac. Unul de istorie densa, mai placuta sau mai putin placuta. Iar o trecere in revista a sloganurilor folosite de-a lungul timpului poate reprezenta o istorie pe scurt a ideilor politice ale poporului.

"Jos Ceausescu!” si „Jos comunismul!” au fost principalele revendicari scandate de revolutionarii romani in 1989, momentul de cotitura in istoria contemporana a tarii. Manifestantii anticomunisti opuneau unui aparat de represiune inarmat de razboi lozinci si sloganuri, scandate, cantate si purtate in maini, concepute de cei mai ingeniosi dintre protestatari si scrise in graba pe bucati de lemn sau hartie, alaturi de cel mai simplu si puternic simbol, drapelul gaurit. Dupa Revolutie, reforma sociala a produs alte zeci si sute de sloganuri si simboluri ale nemultumirilor politice, economice sau sociale.

Primii ani ai Romaniei. Razboaiele. Comunismul

Noi vrem sa ne unim cu Tara” s-a strigat, pentru prima oara, acum 160 de ani, in timpul Revolutiei de la 1848, la adunarea de la Blaj, de pe Campia Libertatii. Sloganul a fost reluat la Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1918, cand s-a infaptuit Marea Unire.

Dupa aproape un veac, pe 8 noiembrie 1945, mii de oameni s-au strans, la chemarea organizatiilor de tineret ale PNT si PNL, in fata Palatului Regal, pentru a-si sustine suveranul intr-o Romanie ocupata de trupele sovietice, ajunse in tara noastra dupa ce acelasi suveran le deschisese calea prin gestul de la 23 august 1944. Studentii au strigat atunci „Regele si Patria”. 1000 dintre ei au fost arestati. Regele Mihai I a fost apoi fortat sa abdice, la 30 decembrie 1947.

Incepea epoca stalinista a comunismului din Romania, epoca marcata imediat de introducerea altor sloganuri, in cinstea liderului URSS, Iosif Visarionovici Stalin si a armatei rosii eliberatoare. Incepea, de asemenea, o epoca in care oamenii erau scosi cu forta la manifestatii, iar sloganurile scrise sau strigate erau impuse de activistii de partid si verificate de Securitate.

Stalin si poporul rus/Libertate ne-au adus” – era unul dintre cele mai cunoscute sloganuri ale acelor vremuri, propovaduind falsa libertate castigata de popoarele din Europa Centrala si de Est, dupa impartirea lumii in zone de influenta. Incepea, tot in acei ani, razboiul rece, astfel ca „Imperialist american/cade-ti-ar bomba in ocean!” si „Noi vrem pace in Balcani/Fara anglo-americani!” au devenit alte strigaturi impuse de Partid.

Incepea, tot atunci, „lupta de clasa”, in urma careia institutiile publice, administratia, politia si armata au fost epurate, iar oamenii mai mult sau mai putin bogati, dar care nu erau de acord cu sistemul politic impus de la Moscova, au fost arestati, schingiuiti, omorati. Casele au fost confiscate, la fel pamanturile sau fabricile. Avea loc nationalizarea mijloacelor de productie si colectivizarea.

Au aparut doua etichete, „burghezi” si „chiaburi”, care asigurau celui care le purta pasaportul spre puscariile de la Pitesti, Aiud, Gherla, Sighet sau Rahova si Jilava, spre Baragan (un loc pustiu in care erau mutati fortat cei indezirabili, primind ca locuinta patru pari si o bucata de carton gudronat) sau spre Canalul Dunare-Marea Neagra (cel mai mare lagar de munca fortata si exterminare din Romania).

Sloganurile luptei de clasa au fost „Luca, Ana, Teo, Dej/Au bagat spaima-n burgheji” si altul, mai poetic „Iu-iu-iu tractorul ara/Iu-iu-iu porumb, secara/Facem colective-n tara/Toti chiaburii ca sa piara”. Tot atunci, pe modelul initiat de legionari, au aparut taberele de munca, in care asa-numitele brigazi, formate din tineri comunisti sau nu, construiau drumuri, cai ferate, baraje. „Da-mi, taticule si mie/O lopata si-o mistrie/Sa ma duc pe santier/Sa ma fac brigadier” era unul dintre sloganurile ce trebuia sa-i indemne pe tineri sa se inroleze in astfel de formatiuni de munca.

Ceausescu si cultul personalitatii

Venirea la putere a lui Nicolae Ceausescu a fost privita, la inceput, ca un semn de deschidere a sistemului spre reforme, mai ales dupa refuzul lui Ceausescu de a participa la inabusirea Revolutiei din Cehia, din 1968. S-a speculat atunci ca liderul comunist roman se va desparti de Moscova, insa lucrurile nu au evoluat pozitiv decat putin timp, Ceausescu importand ulterior, din China, „revolutia culturala”.

A urmat trecerea spre comunismul nationalist, titoist, spre deosebire de cel internationalist, promovat de Kremlin. Au inceput marile manifestatii comuniste, la care muncitori, elevi, studenti sau angajati ai institutiilor de stat erau scosi cu forta sa-si arate sustinerea fata de politica PCR si a lui Ceausescu. Pancartele se faceau cu texte primite de la partid, portretele cuplului dictatorial Ceausescu veneau tot de la partid, cu poze din tinerete si foarte retusate.

Stima noastra si mandria/Ceausescu, Romania” sau „Ceausescu – PCR” erau sloganurile de baza ale acestor mitinguri. Insa ambitia lui Ceausescu de a juca un rol international important a adaugat acestor lozinci altele pacifiste: „Ceausescu-Pace”, „Nu vrem arme nucleare/Vrem tractoare pe ogoare”.

In plus, pe marile fabrici si uzine ale tarii, sau pe blocurile construite in orase erau montate sau pictate lozinci precum „Traiasca si infloreasca scumpa noastra patrie, Republica Socialista Romania!” sau „Traiasca Partidul Comunist Roman!”, sloganuri demontate partial dupa Revolutie, astfel incat sa ramana doar „Traiasca Romania”.

La congresele partidului se striga „Ceausescu reales/La al IX-lea Congres”, schimbandu-se apoi doar numarul congresului PCR. Au inceput sa apara si parafrazari glumete sau bancuri legate de sloganurile comuniste. „N-avem paine, n-avem sare/Las’ c-avem Canal la Mare!/Sa se plimbe cu barcuta/Ceausescu si Lenuta” era varianta pentru intimi a poeziei patriotice „Avem paine, avem sare/Avem si Canal la Mare/Sa se plimbe cu vaporul/Ceausescu si Poporul”.

Revolutia din 1989

Caderea regimului comunist condus de Ceausescu a reprezentat una dintre cele mai efervescente perioade de creatie de sloganuri si lozinci. Pe strazile din Timisoara si Bucuresti, dar si din alte orase se striga: „Jos Ceausescu!”, „Jos comunismul!”, „Nu va fie frica/Ceausescu pica!”, „Veniti cu noi!”, „Noi suntem poporul/Jos cu dictatorul!”, „Libertate, te iubim/Ori invingem ori murim!“, „Luptam, murim/dar liberi vrem sa fim!”, "Jos cizmarul!", "Jos savanta!", "Ieri la Timisoara, azi in toata tara!”, "Timisoara. Timisoara. Timisoara", „Nu plecam acasa/Mortii nu ne lasa”.

Relatia cu armata, scoasa pa strazi pentru a inabusi revolutia, a fost surprinsa, la randul sau, in cateva sloganuri. Se striga: „Fara violenta!”, „Soldati, soldati/Pe cine aparati?”, „Si voi aveti parinti!”, „Si voi sunteti romani!”. Dupa ce armata a pactizat cu demonstrantii, sloganul a fost „Armata e cu noi!”.

Dupa fuga dictatorului, pe strazile oraselor din Romania s-a cantat „Ole, Ole, Ceausescu nu mai e!”, dar si „Pacat, Pacat/De sangele varsat!” si „Ceausescu judecat/Pentru sangele varsat”. Unele dintre cele mai puternice sloganuri scrise pe ziduri in timpul Revolutiei au fost: „De Craciun ne-am luat ratia de libertate”, cu referire la ratiile de alimente impuse in ultimii ani ai comunismului si „Dreptate, ochii plansi cer sa te vada”. Au aparut insa si sloganuri grotesti, precum „Ceausescu, de Craciun/Porcul nostru cel mai bun”.

Tranzitia si democratia

Manifestatiile de strada nu s-au incheiat insa odata cu Revolutia. La cateva saptamani, multi romani erau nemultumiti de instalarea la putere a lui Ion Iliescu, un fost demnitar comunist, cazut in dizgratia dictatorilor doar in ultimii ani. „Ceausescu nu fi trist/Iliescu-i comunist!”, „Iliescu judecat/Pentru sangele varsat!” erau sloganurile ce sintetizau acuzatiile aduse sefului statului, de a fi furat revolutia. S-au mai adaugat „Cine-a stat cinci ani la rusi/Nu poate gandi ca Bush”, aluzie la studiile facute de Ion Iliescu la Moscova, „Zoe si cu Nicu si-au schimbat taticu'!”, Zoe si Nicu fiind copiii cuplului Ceausescu si „FSN, FSN, du-te in URSS”, cu referire la Frontul Salvarii Nationale, formatiunea in fruntea careia Iliescu a ajuns sef al statului.

Manifestantii cereau si adevarul despre teroristii care ar fi tras in populatie la Revolutie, dupa fuga lui Ceausescu, strigand: „21-22/Cine-a tras in noi”. Ceva mai tarziu, dupa instalarea lui Ion Iliescu in functia de presedinte, a aparut si un slogan-poezie: „Pe Palatul Cotroceni/Canta cucuveaua/Iliescu si Roman (si ai lui)/Si-au gasit beleaua”.

Sustinatorii noii puteri au organizat, la randul lor, contramanifestatii la care se striga „Noi muncim/Nu gandim!”, „Moarte intelectualilor!” si „IMGB/Face ordine!”, „Iliescu nu ceda/muncitorii toti te vrea”, „Iliescu sa fii tare, cum a fost Stefan cel Mare”, „Iliescu nu ceda/tara te va apara!”. Au aparut, in aceeasi perioada, sloganuri penibile, precum „Iliescu apare/Soarele rasare!” sau pornografice, precum „Nu vrem bani, nu vrem valuta/Vrem ca Roman ...”, sintetizand manifestarile isterice ale femeilor din intreprinderile vizitate de premierul din epoca, Petre Roman.

Sloganuri sociale

In democratie, mitingurile politice s-au mai rarit, in schimb au aparut cele care promovau revendicari sociale. „Nu ne vindem tara!”, a fost primul slogan antiprivatizare. Au urmat si altele, dintre cele mai ciudate. Un astfel de slogan, aproape de neinteles a fost scris pe tabla, in timpul unei greve a profesorilor: ”Impreuna, pentru o greva mai buna!". Tot dascalilor le apartin si “Noi avem doar toale rupte/Voi sunteti in Top 300” sau “Scoala e acu-n galeata/Si va fi chiar si mai rau/Caci Basescu in loc s-o scoata/Ii aduse si un Hardau”, "Bine ati venit la scoala, pentru lectia de greva”.

Ceva mai putin creativi au fost pensionarii: “Guvernanti, pensionarii sunt parintii, bunicii si fratii vostri”, “Dati-ne drepturile noastre!”, “Nu ingropati de vii pensionarii!”, “Pensionarii au muncit, ei nu au furat!”. Nici sanitarii nu au excelat in acest domeniu, cu "Sanatate si dreptate!".

In rest, in industrie, sloganuri specifice, mai putin memorabile, cum ar fi „ArcelorMittal – masina de spalat creiere” si „Suntem sclavii lui Mittal”, la Galati sau eternele “Rusine!”, “Mincinosii!”, „Hotii!” sau “Demisia!”. Ultimul slogan folosit la un miting le-a apartinut celor nemultumiti de taxa auto, care i-au strigat premierului Calin Popescu TariceanuCaline, Caline/Ia taxa cu tine!”.

Imagini si simboluri

Mitingurile si adunarile oficiale au impus un anumit cod vestimentari pentru demonstratii. Mostenit din Evul  Mediu, obiceiul de a se impauna cu uniforme sclipitoare al ofiterilor si soldatilor, a fost transformat in modernitate in obligatia de a avea o uniforma de parada si intr-un cod minutios de desfasurare a evenimentelor publice ale Armatei care, incalcat sau necunoscut, starneste zambetele publicului.

Un politician care nu stie cum se primeste onorul unei unitati de garda va fi admonestat sau ridiculizat de opinia publica, la fel cum o prestatie sub asteptari a militarilor va fi privita cu ochi critici de privitori. Privirea, pasul, alinierea, tinuta si muzica fanfarelor, toate trebuie sa se supuna regulilor si sarespecte traditiile. Pentru cei care au facut armata la Regimentul de Garda, pasul de MON (Monumentul Ostasului Necunoscut), cu piciorul ridicat aproape paralel cu solul sau statul smirna, ore in sir, in ger sau canicula, au devenit placute amintirinumai bune de povestit nepotilor.

Civilii au preluat si adaptat aceste coduri la manifestatiile pe care le organizeaza. Uniformele de lucru sunt doar unul dintre elementele de identificare a protestatarilor. Fie ca e vorba de salopetele, castile cu lanterna si tarnacoapele minerilor, fie ca e vorba de halatele albe ale sanitarilor, fiecare grup ce protesteaza doreste sa fieusor de identificat. Apartenenta la o categorie profesionala devine si mai usor recognoscibila in cazul mitingurilor si marsurilor taximetristilor ori transportatorilor, ce blocheaza traficul cu lungi siruri de camioane sau automobile galbene.

Protestele agricultorilor au adus o pata de culoare ceva mai pregnanta in peisajul Capitalei. Tractoare cu utilaje agricole, dar chiar si vaci sau capre au fost aduse pana in centrl Bucurestilor, la Ministerul Agriculturii, pentru a da forta simbolica protestelor. 

Pancartele si bannerele contribuie, la randul lor, la afirmarea unei identitati. Sindicatele, mai mici sau mai mari, si-au desenat steme si sigle mai simple ori mai complicate, probabil o alta reminescenta a blazoanelor si armoriilor medievale. Afisate pe pancarte sau purtate ca ecusoane, stemele sau simbolurile protestatarilor pot fi si intocmite ad-hoc, precum drapelul gaurit de la Revolutie, dar si cele ale Noii Drepte, purtate cu ocazia contramanifestatiilor prilejuite de parada gay.

Nici culorile nu sunt uitate. Portocaliul sau oranjul, importate de la vecinii din Ucraina, au fost purtate de membrii si sustinatorii Aliantei DA in 2004, inainte si dupa castigarea alegerilor. Bucuria victoriei in fata unui PSD ce parea de neclintit a fost manifestata printr-o mare de haine sau macar fulare protocalii.

Au existat insa si simboluri ceva mai elaborate, multe dintre ele macabre. La mijlocul anilor '90, primarul de atunci al Clujului a organizat o procesiune funebra, cu sicriu, dric si fanfara, prin care protesta fata de ceea ce el interpretase ca un pericol la adresa suveranitatii statului national unitar roman. Simboluri mortuare au fost folosite, apoi, la diverse mitinguri si marsuri ale sindicatelor, fiecare ingropand simbolic cate ceva.

Cu o usoara nostalgie, putem intreba unde sunt mitingurile de altadata, ce scoteau in strada zeci de mii de oameni. Insa, chiar daca numarul a scazut, e putin probabil sa fi scazut si inventivitatea romanilor. Asa ca, anul de miscari sociale pe care il putem prevedea ar putea imbogati aceasta colectie, cu noi exemple de idei politice si sociale exprimate lapidar si penetrant.

Publicat Joi, 5 Februarie 2009 - 18:41
Cuvinte cheie: sloganuri, politica, lozinci, revolutie, ceausescu | Afisari: 65,535
Comentarii
Nu s-a publicat nici un comentariu pentru acest material.

VREMEA

Acum:
Temperatura:
Umiditate:
Viteza vantului:
:
Temperatura minima:
Temperatura maxima:
:
Temperatura minima:
Temperatura maxima:
Ultima actualizare:
Vremea in alte localitati:
Store Hours