Premierul – putere mare, legitimitate indirecta
Potrivit Constitutiei, presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.
Candidatul pentru functia de prim-ministru trebuie sa ceara, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului. Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.
Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin. De asemenea, prezinta Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. Presedintele Romaniei nu il poate revoca pe prim-ministrul.
Painea si cutitul
Premierul poate sa fie membru al unui partid politic – lucru interzis presedintelui, sau poate sa fie un tehnocrat fara implicare politica. In istoria recenta a Romaniei au exista doi premieri fara implicare politica, Theodor Stolojan si Mugur Isarescu.
Recentul scandal al majorarii salariilor profesorilor demonstreaza insa ca, la felul in care este reglementata materia in prezent, guvernul poate, in fapt, sa amane sau chiar sa refuze punerea in aplicare a unei legi votate de parlament si promulgate de presedinte.
Numit, nu ales
Premier poate sa ajunga orice persoana care primeste de la presedintele in exercitiu sarcina de a forma un cabinet si reuseste sa adune majoritatea voturilor parlamentarilor pentru a fi investit. Constitutia nu prevede vreo limita de varsta pentru functia de premier.
Pentru primul om in stat, presedintele, exista o limita de varsta (35 de ani) si este ales prin vot direct si universal, de toti cetatenii Romaniei. Cei ce ocupa a doua si a treia functie in stat, presedintii Senatului si Camerei Deputatilor, trebuie sa aiba minimum 23, respectiv 33 de ani si sa fi obtinut cel putin un mandat de parlamentar, plus votul colegilor pentru respectivele demnitati.
Premierul este demnitarul cu cea mai mare putere care, in drept, nu primeste confirmarea directa a electoratului, ci doar pe cea a parlamentarilor. Ceea ce a facut, de-a lungul timpului, ca mandatele in aceasta functie sa aiba durate diferite, in functie de configuratia, de multe ori schimbatoare, a Parlamentului.
O functie mai mult sau mai putin efemera
Petre Roman (1989-1991), Theodor Stolojan (1991-1992), Victor Ciorbea (1996-1998), Radu Vasile (1998-1999) si Mugur Isarescu (1999-2000) au condus cate un cabinet, fara insa a sta un mandat intreg la Palatul Victoria. Gavril Dejeu (1998), Alexandru Atanasiu (1999) si Eugen Bejinariu (2004) au indeplinit scurte mandate de premier interimar.
Cei mai longevivi prim-ministri ai Romaniei au fost insa in perioada comunista. Pe primul loc se afla Ion Gheorghe Maurer, care a condus Guvernul RSR vreme de 13 ani (1961-1974), urmat de Dr. Petru Groza, cu 7 ani (1945-1952) si Constantin Dascalescu, tot 7 ani (1982-1989).
La numar de mandate conduc premierii din perioada monarhiei sau a principatului. Ion I. C. Bratianu a condus 5 cabinete, intre 1909 si 1927. Lascar Catargiu a avut, la randul lui, 4 mandate, intre 1866 si 1895, iar Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, Alexandru Averescu si Nicolae Kretzulescu au condus cate 3 cabinete.
Scaunul de la Palatul Victoria, cel mai ravnitIn prezent, la functia de premier aspira cel putin trei candidati. Actualul prim-ministru, Calin Popescu-Tariceanu, un fost prim-ministru, Theodor Stolojan si liderul PSD, Mircea Geoana au anuntat public ca au sustinerea partidelor din care fac parte pentru fotoliul de la Palatul Victoria.
Au existat si incercari de a supune confirmarii populare pozitia de sef al guvernului, prin ideea tandemului presedinte-premier, prezenta la alegerile din 2004. Ideea nu a prins insa la public, asa ca a fost abandonata, mai ales ca, prin Constitutia din 2003, mandatul prezidential a fost extins la 5 ani.
In 2004, fostul premier si omul cu cea mai buna notorietate, Adrian Nastase, a renuntat la Guvern pentru a intra in cursa pentru Cotroceni, secondat de Mircea Geoana. Candidatul Aliantei DA PNL-PD, Stolojan, a renuntat la cursa prezidentiala cu putin timp inainte de alegeri, iar Traian Basescu, care a plans in momentul anuntului, i-a luat locul si a castigat.
Candidatul pentru Palatul Victoria, locomotiva de avarie
Decalarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare a lasat partidele fara cel mai important vector de imagine din campaniile anterioare, candidatul pentru functia de sef al statului.
In aceste conditii, marketarea viitorului premier se impunea cu necesitate. Cu mult timp inainte de inceputul campaniei electorale s-a vorbit de numele eventualului prim-ministru, iar partidele nu au intarziat sa-si desemneze astfel de candidati.
