Cum vedeti in viitorul apropiat colaborarea dintre publicatiile online si firmele care cumpara spatiu publicitar (va fi vorba de o relatie echilibrata, bazata pe interese comune, sau una de subordonare)?
In prima faza, pana la mutarea masiva a bugetelor de publicitate de pe print pe online, publisherii vor fi ahtiati sa atraga advertiseri cat mai multi si mai puternici, ceea ce va determina aparitia unor tabu-uri pentru redactii - firme intangibile sau subiecte "delicate". Apoi, treptat, vor avea de castigat, pe langa site-urile cu trafic mare, acelea care vor sti sa creeze si sa tina aproape un public de calitate, avantajul internetului fiind ca datele despre audienta sunt mult mai concrete.
Zilele acestea, twitter-ul s-a tranformat dintr-o platforma de microblogging, cu rol de socializare, intr-un mijoc de informare in timp real. Volumul de informatii vehiculate a fost imens iar agentiile de presa si publicatiile s-au grabit sa preia informatiile ca atare. Cat de credibile sunt astfel de surse? Conteaza mai mult viteza de reactie decat veridicitatea informatiei? New media inseamna profesionalism sau superficialitate?
Datoria jurnalistului profesionist este sa verifice si abia apoi sa transmita mai departe informatiile pe care le furnizeaza cititorii sau cetatenii transformati ad-hoc in reporteri de teren.
Viteza de reactie a cititorilor si aparitia unor canale precum twitter sunt benefice si contribuie si la dinamizarea redactiilor.
Ce rol mai joaca criteriul "exclusivitate" in redactarea unui material, cand informatiile de care avem nevoie sunt la un click distanta? Credeti ca reporterii viitorului se vor lega de birou cu cablul de la internet, refuzand munca de teren?
Adevaratele informatii nu sunt la un click distanta, ci tot pe teren. La un click distanta sunt fie informatii furnizate de surse concurente, ceea ce inseamna ca deja ai ratat startul, fie informatii din surse necredibile si anonime, ceea ce presupune, asa cum am zis, aplicarea in continuare a bunelor si dragelor noastre filtre jurnalistice.
Bineinteles ca fascinatia internetului si asaltul stirilor - pe mail, pe mobil, pe messenger, pe online - au creat deja in multe redactii o tendinta de "sedentarizare", insa trebuie gasita masura justa intre cei care aduc informatia la prima mana si cei care raman s-o prelucreze.
In ceea ce priveste exclusivitatea, ea nu va mai fi regina presei, din simplul motiv ca, asa cum arata studii recente, generatia actualilor elevi si adolescenti va prefera agregatoarele de continut si nu va mai pune pret pe sursa originara a unei stiri.
Considerati ca televiziunile online vor deveni o amenintare pentru publicatiile online in conditiile in care un film sau un colaj de fotografii spun uneori mai mult decat un text bine redactat?
Cred ca o publicatie online care vrea sa razbeasca trebuie sa furnizeze stiri in cat mai multe formate, tv, audio, text, foto. Iar jurnalistii care refuza sau nu pot sa se adapteze se vor autoelimina.
Ce credeti ca va urma dupa internet 2.0? Cum credeti ca va arata cotidianul viitorului? Dar jurnalistul viitorului? Ce calitati/responsabilitati va avea acesta?
Cred ca am facut deja cam multe "previziuni" :) Asa cum nimeni nu e profet in tara lui, probabil ca putini sunt profeti in meseria lor, iar eu nu sunt unul dintre aceia.
