Alte interviuri
Optiuni
Numele tau:* Orasul/Locatia:* Email-ul tau:* URL site personal: Comentariu:* trimite comentariul
Numele tau:* Email-ul tau:* Numele prietenului:* Email-ul prietenului:* Adauga mesajul tau: trimite comentariul

Hanna Bota: Romanca intre canibali

Hanna Bota este licentiata in teologie si filologie, are un masterat in etnologie si a calatorit in Vanuatu pentru a-si definitiva partea paractica a lucrarii de doctorat.

Cititi intr-un interviu acordat Feminis.ro despre canibali, despre cum sunt percepute femeile in acea parte de lume, dar si despre cartea pe care o pregateste, "Ultimul Canibal"!

Cum v-ati decis sa faceti calatoria in Vanuatu? Ne puteti povesti?

De-a lungul anilor mi-am dat seama cat de important este pentru un scriitor sa calatoreasca, sa cunoasca oameni si locuri noi, alte stiluri de gandire, chiar alte civilizatii. Am calatorit in India, Africa, Europa din Peninsula Scandinava pana in cea Italica imi era cunoscuta, de aceea mi-am pus in gand sa caut o civilizatie care sa fie la polul opus celei in care traim noi azi. Am inceput sa adun bani ca sa calatoresc in Desertul Kalahari pentru a intalni triburile de bosimani, apoi mi s-a deschis o poarta spre Vanuatu. Aflasem ca acolo triburile izolate sunt mult mai primitive, ca traiesc mult mai aproape de natura si ca au renuntat la canibalism doar de cateva decenii, da, era tocmai ceea ce cautam. Astfel puteam combina curiozitatea scriitorului pentru inedit cu studiul pentru cercetare, toate acestea intr-o zona de un exotism autentic.

Ati plecat acolo si pentru a descoperi mai multe despre canibali si canibalism. Ati intalnit oameni care au recunoscut ca au practicat canibalismul? Spuneati, la un moment dat, ca aflata acolo ati avut impresia ca ei considera tabu vorbitul despre canibalism.


Nu am cautat canibali, stiam ca deja s-a renuntat la antropofagie cu ani in urma, iar speranta de viata in zonele izolate fiind destul de redusa, nu cred ca mai exista oameni in viata care sa poata marturisi despre gustul carnii de om. Nu asta cautam, dar acest fapt ma convingea ca intr-adevar sunt civilizatia cea mai aproape de copilaria salbatica a umanitatii, voiam sa descopar un pas din civilizatia pe care am parcurs-o si noi cu cateva milenii in urma; exotismul acesta nu va mai dainui prea mult, civilizatia occidentala da buzna peste ei cu produsele tehnicii, astfel, in cativa ani acest stil de viata in care omul nu are nevoie de nici un produs fabricat, ci poate trai in tandem cu natura, va muri.

Am putut vorbi despre trecutul lor sangeros doar cu cativa dintre ei, cu ghizii mei, iar ca sa nu le fie rusine sa imi povesteasca, am recunoscut eu insami ca si istoria noatra are momentele ei rusinoase, are un Holocaust in spate, torturi inimaginabile si genocid din cauze dictatoriale, politice, ca am exterminat populatii cum e cea mayasa si azteca doar pentru a le fura bogatiile si a sustine fastul curtilor imperiale cu razboaie fratricide cu tot, ca am tinut lumea in sclavagism multe sute de ani pe plantatii de bumbac si trestie de zahar... da, stiau si ei de sclavagism, erau furati si oamenii lor pentru a fi transformati in sclavi, astfel mi-au putut povesti si ei despre perioada de antropofagie din istoria lor oarecum recenta. Ultimii omorati si mancati au fost oamenii albi care veneau sa le fure lemnul de santal obligandu-i sa vanda aproape pe nimic, defrisand padurile pana aproape la disparitie. Doar astfel au scapat de opresiunea celor albi, marturiseau ei, chiar daca printre cei devorati s-au aflat si oameni de bine care au venit sa-i ajute, cum erau misionarii.

Povesteati intr-un alt interviu faptul ca femeile se situeaza destul de jos ca importanta in aceste insule. Spuneati "e mai bine sa fii peste decat femeie in Vanuatu". Ne puteti povesti care a fost impactul cu acea mentalitate?

Vanuatu se integreaza, prin extensie, culturii asiatice, in toata Asia mai sunt probleme cu rolul femeii in societate. Conform listei de valori vanuateze, femeia e un bun care sta aproximativ pe locul patru: dupa porc, care e cel mai important bun, cu porcul se platesc toate tranzactiile importante, chiar si femeia e platita cu un numar de porci, in functie de rangul familiei din care provine si de bogatiile aduse. Pe locul doi este gradina - sursa de existenta, apoi coliba - adapostul si caminul, abia apoi femeia. Ele nu au drept de decizie; chiar daca sunt intrebate, chiar daca au loc discutii, ceea ce oricum e deja un pas spre egalizarea drepturilor, deciziile le iau tot barbatii, mai trist este ca violenta domestica este foarte accentuata. Am cautat sa stau de vorba cu asistenti sociali care lucreaza in domeniu (la oras, ca la sate nu exista), dar mentalitatea ca femeia nu e egala barbatului, ci doar un bun cu care te comporti cum vrei din moment ce ai platit, ii face pe barbati sa-si bata sotiile, iar ele nu stiu ca legea e de partea lor, cele de la sate nici nu au cum sa aiba acces la informatie, dar chiar si in oras, femeile isi accepta soarta, fara sa se gandeasca cum sa-si schimbe situatia.


Citeste interviul integral pe Feminis.ro

Publicat Luni, 8 Martie 2010 - 13:07
Cuvinte cheie: Hanna Bota, canibali, romanca, femeia, gradina, Vanuatu | Afisari: 65,535
Comentarii
Nu s-a publicat nici un comentariu pentru acest material.

VREMEA

Acum:
Temperatura:
Umiditate:
Viteza vantului:
:
Temperatura minima:
Temperatura maxima:
:
Temperatura minima:
Temperatura maxima:
Ultima actualizare:
Vremea in alte localitati:
Store Hours