Daca ma duc in Turcia si vad locul ala ca pe o enclava de pitoresc, ma asez la un restaurant cu lume multa- ca inseamna ca au mancare buna- vine ospatarul care nu ma cunoaste, imi spune ca am figura de terorist arab sau de mafiot rus, radem amandoi, el ma bate pe umar eu il bat pe umar si totul e foarte bine. Este vorba despre locul in care se petrec lucrurile astea, in Germania ma indoiesc ca te bate un ospatar pe umar, in Turcia cu duiumul.
Ce am vazut in Romania si nu am vazut in alte tari este legat de taximetristi, de felul in care ei iti ofera acces in vehiculul lor, ca si cum ti-ar face un imens hatar. Abia daca te intreaba unde vrei sa mergi, esti obligat sa asculti muzica lor care s-ar putea sa nu fie muzica ta, sa inspiri fumul lor de tigara desi tu poate nu esti fumator si sa faci conversatie cu ei, desi poate tu vrei sa taci.
A doua problema este felul in care fac abstractie de tine: te urci in masina, spui unde vrei sa ajungi, iar el pana ajungi la destinatie vorbeste la telefon. Mi se pare ca nu contezi, ca nu esti un client ci esti un tolerat, ca ti-a facut favorul ca te-a lasat sa te urci in masina lui si sfarsesti prin a te simti indiscret ca ajungi sa asisti la o discutie la care nu ar trebui. Asa ceva nu am vazut in alte tari, nu am vazut tendinta aceasta a taximetristilor de a face abstractie de tine.
VINERI, PARTEA A DOUA: Cu Radu Paraschivescu despre chinurile prin care trece limba romana
